CASApNOI#2 – NOI

Așa stau lucrurile în domeniu: în jur de 95% din clienți au apelat la noi să le facem o casă după niște schițe (plane și fațade, sau doar plane, sau doar fațade, fotografii, desene) găsite pe net, văzută la mare, la un prieten sau la o rudă, în filme (după douăzeci de ori vizionat Home Alone, vrei nu vrei începi să visezi o casă mare).

Am o atitudine împărțită față de această modalitate de a produce proiectul locuinței. Nu toți caută individualități. Individualitatea are un caracter volatil, greu de estimat, greu de întreținut, greu găsit. Noi încă suntem ancorați în tactica tradiționalului, prin perpetuare a unor motive simple, primitive, repetitive, dar cel mai important comune. Nu e o problemă sa faci o casă-soră cu alta sau mai multe. Problema este să obții calitate fizică și tehnologică, amplasament, context, vecinătate, microclimat, și evident nu în ultimul rând programul sau funcționalitatea în armonie cu tine. Dacă te simți bine într-o astfel de casă, atunci e pentru tine. O mică remarcă: omul se adaptează foarte ușor, fiind capabil să neglijeze, anumite iritații, defazaje, disfuncționalități și ajunge prizonier împlinit al unui spațiu „nociv”, aciditate căruia evident lasă amprente în subconștient. De asta sunt case în care simți că nu vrei să revii, și invers, în care ai sta și ai sta.

Amintiri dintr-o ciorna ce nu va deveni articol: „Te acomodezi repede. Și cu mânerul, și cu zgomotul, și cu lumina felinarului ce trece prin geam, și cu chiuveta insuficient de adâncă, și cu scara de poiată pentru găini. Oamenii se aranjeaza repede, ca un gaz ce umple volumul accesibil și se deluiază. Unii uită, alții își îmbată amintirile și își fac promisiuni, alții nimic, fără asteptări, fără emoții”.

Nu vrem casă de revista, sau de top, sau cu certificări din domeniul SF. Vrem o casă despre noi. Și dacă cumva nu va fi cu individualitate, nu e grav. Iar dacă să mă detașez de la acest „noi”, și să trec la „voi”, aș sugera mai puțină grabă și mai multă analiză. Treceți, parcurgeți, trăiți schița casei prin optica voastră, prin simțuri și intuiție, înainte de a merge spre niște etape avansate.

Deci vrem ceva simplu: o casă despre noi. Ce poate fi mai… complicat. Noi credem că o casă trebuie să răspundă necesităților și așteptărilor. Deci dacă pornești o locuință, nu te apuca de desenat, căutat pe net, de umblat pe la vecini și rude, ci vezi mai întâi de ce ai nevoie, cum îți petreci timpul, ce ocupații ai, cât timp se petrece în diferite încăperi (de la bucătărie la dormitor), câți oameni vor locui, câte generații se vor șlefui reciproc (copii, părinți, bunei), dacă vor fi animale de companie, dacă iubiți petreceri mari, să stați la foc în serile lungi de iarnă, sau întins pe o terasă pe vreme văratică. Deci sunt multe întrebări la care găsind răspunsuri ai șansa să modelezi o casă după tine, exact ca o haină croită la individual, pentru că atunci când vei începe să te schimbi, și vrei nu vrei te schimbi, casa te va readuce acolo unde ți-ar plăcea sa fii.

Așa credem că se face o casă bună. Evident mai sunt întrebări și problemuțe ce necesită răspunsuri și soluții, dar de la necesități pornește tot. De asta, de ceva timp rugăm clienții ce aleg un alt drum pentru casa lor, să completeze niște chestionare, care ulterior devin temă de proiect. Iarăși, nu e garanție de succes, dar sigur este (auto)cunoaștere, început de încredere și colaborare cu arhitectul.

Revin la Noi. Acum suntem trei. Avem și un câine. Avem două mese, două scaune, un fotoliu Rietveld, și câteva zeci de cutii cu nu știu ce, multe cărți și reviste, și presupun că vor fi și mai multe. Ne place muzica liberă și sinceră. Ne place mâncarea bună, și chiar să o facem bună. Iubim cașcavalurile și vinurile. Fiecare are o groază de lucruri, și fiecare are o duzină de mici plăceri, întrebarea e cum să faci ca toate să-și găsească loc în noua casă? Casa soarbe viață din viața locatarilor, căci locuirea este o multitudine de activități, care amestecată cu timpul petrecut și spațiul interior/exterior generează sute sau mii de posibilități, și din toate astea poate doar câteva vor deveni dragi și ca o dulceață vor reveni în memoria celor ce au locuit aici.

Și totuși e greu de oprit și de schimbat vinilul pe partea cealaltă, mai tehnică. Îmi amintesc cum ceva timp în urmă, vreo 3 ani cred, am îndrăznit să visăm o casă pentru noi. Fără nimic fixat, am pornit să modelam niște spații în care am dori să trăim. Căsuța rezultată semăna cu una tradițională, mică, joasă, cu cerdac, cu acoperiș în două ape. Pe interior am vrut un dormitor, un living cu bucătărie și sufragerie, o baie cu fereastră generoasă prin care să vezi cum creste iarba. Am compus planimetria exact cum o făceam și în viața reală: suprafețe, dimensiuni optime, legături…, sincer, cu un automatism ce era greu de stăpânit. Un alt aspect, rămas în vigoare și azi, tendința spre o locuință pasivă. Despre asta aparte vom scrie, e mult aici, foarte mult de învățat și de aplicat. Și cam acolo s-a oprit.

După nimic, după încă un pic alt ceva, iar după a apărut Lia. Și de aici, din acel moment, planul s-a schimbat, și direct și figurativ. Copilul nu înseamnă să adaugi mecanic încă o încăpere (ceea ce oricum trebuie), și anume așa s-a întâmplat când am scos planul vechi din sertar și am inserat simplu un dormitor. Ceea ce s-a produs nu mai era o casă pentru noi, era o mare întrebare despre a fi sau a nu fi, a porni sau nu, a pleca sau nu?

Următoarea etapă determinantă a fost procurarea terenului. Cum am luat anumite decizii despre pământ vezi aici. Contextul repede pune totul la loc. Orientarea față de punctele cardinale, relieful, accesele, construcțiile accesorii. Da vom avea și noi câteva. Vrem un carport, și un container maritim, inițial pe post de „cort” din trusa colonistului, iar după ca șură. Casa rămânea mult timp nedescoperită, dar și altele elemente minore și absolut necesare. Soluția de trei ani vechime plus un dormitor, nu prea ne încânta. Orice tentativă de a ocupa imaginația cu niște calcule complicate, nu lăsa capul să viseze altceva. Ce avea soluția de trei ani în urmă plus un dormitor, dacă tot reveneam la ea? Era mai simplă, dar avea și ceva deocheat. Propunea discret iarbă la nivelul ferestrei… și azi asta vrem, dar a trebuit să depășim etapa și să schimbăm optica. Am reformulat elementele prestabilite, am mișcat spațiile, am acceptat ce nu acceptam și am obținut absolut întâmplator o altă casă, cu alte chestii deocheate, de care ne-am îndrăgostit pe loc.

IMG_6767.JPG

Și iarăși am să revin la noi. Scriam de necesități. Rezolvarea lor se face simplu prin dimensiune, dar nu este o soluție pentru noi și pentru majoritatea din voi (o casă mare și bună necesită foarte multe resurse, iar după energie de a trăi). Nici înălțimea nu rezolvă tot (etaje și mansarde), iar uneori chiar complică prin scări, și exigente structurale, și nu în ultimul rând energie de a urca și coborî zi de zi. O condiție esențială pentru noi a fost să avem o casă orizontală, cu cele necesare amplasate la parter, la o distanță de câțiva pași.

Vă tot întrebați de singurul dormitor pentru copii? Și noi ne întrebăm. Da, vrem măcar încă un copil. Cum vom proceda dacă va fi băiat? Aici e momentul de a ne aminti de dimensiunea optimă, capacitatea de a edifica, dar și de a întreține o locuință. Dacă aș pune pe cântar o casă mai mică, dar amenajată, caldă, fără datorii, și una mai mare, cu tot ce înseamnă asta (mansarde, garderobe, băi suplimentare, resurse mai mari), aș alege prima. A avea încă o cameră pentru copii, după o cameră pentru oaspeți/birou, sună bine, dar asta este egal cu „plus” o mansardă. Așa am încercat să vedem dacă chiar avem nevoie de aceste spații. Azi, dar și mâine, lumea va tinde să nu mai stea prin ospețe cu zilele, fiecare are mașină, sau nu se bea vin suficient ca să se rămână, dar oricum e nevoie de un scenariu de soluționare. Ce tine de spațiul pentru încă un copil e mai complicat. Dacă s-ar rezolva tot doar prin metri pătrați. Pe noi ne îngrijorează mai mult relația între copii și între copii și părinți. Relațiile sociale sau capacitatea de a le întreține se formează în copilărie și credem că spațiul personal devine un catalizator de anumite comportamente. Dece unii frați și surori sunt uniți, iar alții nu? Nu e vorba doar de caractere ci și cum și unde sau format. Credem că e necesar ca copii să învețe a împărți între ei ceea ce au, multe-multe chestii de care au parte, dar și spațiul comun. Credem că pană la o vârsta anumită, și asta e diferit la fiecare, copii pot împărți un „cuptor” între ei, așa cum era pe vremuri. Noi am spus că la moment e suficient un dormitor mai mare, ce eventual poate fi divizat. Altă idee este de a utiliza spațiul aticului, transformându-l într-un mezanin. Acolo pot avea loc jocuri, șezutul cu prietenii, scrierea temelor pentru acasă. Deci vom încerca să modelăm nu metri pătrați, ci metri cubi. Vrem un spațiu divers pentru copii, dezvoltat și pe verticală (cățăratul e foarte bun pentru fizic), adaptabil pentru diferite vârste, dar și separabil la necesitate. Poate chiar ei singuri își vor alege spațiul, iar după împreună îl vom dezvolta, participativ, prin implicare.

Părinții Liei nu au exigențe foarte mari. Dulap, pat și o fereastră la locul ei. Atât. Vrem o baie care să o poți ușor igieniza, deci va fi una simplă, fără borduri, echipamente simple, (maximal posibil în consolă), rețele și alte chestii vizibile. Este necesară și o încăpere tehnică. Nu vrem cazane sau mașini de spălat la bucătărie sau baie, ele produc zgomot, mirosuri, plus necesită fel de fel de soluții. Și dacă tot sperăm să dezvoltam echiparea tehnică (baterii solare, colectoare, etc ), e nevoie de spațiu.

Ei și spațiul rămas se transformă simplu în camera de zi plus sufragerie (mai degrabă un loc cu o masă o bună) plus bucătărie. Nuu! Nu e simplu. Această zonă e nucleul casei. În jurul ei restul gravitează. E nevoie și de înălțime, dar și dimensiune pentru minimul necesar. Aici vom găti (nu ne temem de mirosuri de pește și/sau usturoi, cine are probleme la acest capitol nu intră prin ospețe), aici vom mânca, am vrea aici o burjuică (sobă de fontă) pentru a face cafea la foc, dar vedem cum se încadrează în conceptul de passivhaus, și o sofa pentru un căzut confortabil după o zi de muncă, televizor probabil nu va fi – vom merge ca pe vremuri, la vecini. Din living vrem două ieșiri la terasă. Vrem pe vreme caldă să petrecem cât mai mult timp afară, dar și pe timp ploios sau de ninsoare, am vrea sa simțim aceste stări ale vremii. Două uși, gradina și toloaca sunt niște invitații destul de convingătoare. Living-ul va privi spre pădure, spre sud.

În linii mari componența casei e clară. Funcțional totul se leagă, nimic nu este în plus, și parca totul e pe loc. Bunelul meu, care este de formare inginer, și la o vârstă înaintată are o gândire rațională de invidiat, zice că casa trebuie folosită sută la sută, fără încăperi pustii (sauna, biliard, biblioteca, beci, bazin), cu funcție neclară (încăpere-hol-pseudo-living, mansarde pentru lucruri), sau coridoare nesfârșite. Ăsta cumva era și scopul nostru inițial. A face o casă cât mai rațională, cu mentenanța minimă, cu consum energetic minim, la un preț cât mai mic, pentru că o casă nu produce venit, iar investiția nu se va recupera niciodată.

IMG_6769.JPG

E și simplu, dar e și complicat. De asta e nevoie de un arhitect (sau doi, sau chiar mai mulți), pentru că proiectul unei case nu este doar un moft birocratic, chiar dacă unii văd doar așa lucrurile, dar acesta e un început de o altă temă, și nu este despre CASApNOI.

PS Textul parcă ar mai putea fi dezvoltat, cu alte aspecte, alte noutăți, mai este loc, la fel cum și ceea ce este NOI în acest proiect, în continuă schimbare, transformare, analiză, căutare.

Autor: Laborator de arhitectură MIEZ (arh. Andrei Vatamaniuc și arh. Ina Borozan)
Schițe: Laborator de arhitectură MIEZ
Foto: Laborator de arhitectură MIEZ

Chișinău Criuleni Budești 2017

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s