img_0659a

Chirie pe termen lung (familie sau cuplu)

Lumea scrie pe blog pentru a nu uita o problemă sau alta, și rar pentru a epuiza un subiect. Scrierea dată e despre „a nu uita”, dar și a dezvolta.

Tema e despre și cumva pentru cei ce vin dintr-un loc și se mută în altul, pentru că de unde vin nu își găsesc un rost, iar unde pleacă, nu își găsesc un loc. E despre chirie și chiriași.

Faptul că undeva e tot ok la acest capitol, nu înseamnă că ai noștri proprietari de ”case de raport”, sunt gata să împrumute experiența și să creeze condiții bune de trai temporar.

În 8 ani am stat în 7 chirii, și am fost prin ospețe la mulți prieteni care aveau istorii similare.

urmează moment emoțional.

…toate sunt la fel, cu mici diferențe. Diferențele le fac mobilierul și dotarile puțin diferite de la casă la casă, dar toate la fel de inutile pentru ”stăpân”. Aici e și un frigider retro care e galben nu de vopseua aleasa de designer, ci timpul așa la facut, un aspirator ce nu mai aspiră ci mai mult expiră, evident praf, un scaun periculos, o mătură uzată, un aragaz de la uzina 1 Septembrie din Satul Mare, România, probabil ajuns încă ca reparație de război, canapele transformabile, mai bine zis deformabile… Sau mai nou, o mulțime de produse de la Piața Calea Basarabiei: bucătarii cu bowindow-uri, cu blat ce pare că emită marmoră, mese cu bancă pe colț sau sofale umflate și prăfuite, toate atât de proaste și urâte că nu e clar cum poate fi așa. Tablouri cu flori, flori de plastic, flori care nu mai încap la stăpâni, dar și flori de mucegai. Da… cât pe ce să uit de acele biblioteci sau stenci, cum se numesc pe la noi (vine din rusă – ”стенка”), instalație impunătore cu o mulție de sertare, polițe, uși cu lăcăți sparte, și chiar dacă ocupă o jumătate de living, oricum nu încape nimic.

Dotarea esențială – televizorul cu cel puțin 50 canale, din high-tech – conexiune internet, și utilitatea care schimbă prețul – mașină de spălat automat (de obicei gasită undeva prin Olanda, adusă nuștiu cum pănă la piața auto de la Pruncul).

Cel mai memorabil rămâne mirosul. Probabil doar una cele 8 chirii era bine aerisită… a, da, era etajul 11. Fum de țigară, mucegai ascuns (pe care îl descoperi de obicei târziu), ceva ”mort” în frigider, toate amintesc de alti oameni, un fel de fantome ce te înspăimântă până la rece.

După o scurtă și emoțională scriere, totuși aș spune că piața chiriilor în Chișinău e proastă de tot. Evident, aceste case nu sunt pentru trai. În casele pentru trai, se trăiește. Din celelalte se culege. Sunt două tipuri de chirii. Una în blocuri vechi, dotate ca în descrierea de mai sus, și alta, chirii în blocuri noi. Astea îmi par interesante pentru că descriu timpul nostru. Aceste apartamente noi sunt cumpărate de cei ce au reușit să facă niște bani undeva departe (și aici undeva în paralel e bine să ne închipuim familiile frânte, cu copii lăsați cu grija bunicilor, și lipsurile totale), aceste apartamente sunt făcute și închegate cumva (majoritatea din ele în esență sunt proaste), din apartamente cu două odăi locative, vrăjite de meșterii locali în apartamente cu trei odăi, umplute cu tot ce înseamnă ”euro-reparație” (nu e clar, se scrie prin cratimă, împreună sau separat), și puse în grija copiilor (o parte din cei crescuți de bunei), ca ei să le găsească locatari, pentru tot apartamentul, sau parțial, pe camere. Explozia de blocuri a declanșat o explozie de anunțuri. Pe rețele de socializare sunt zeci de grupuri. pe 3 de 9, e constant plin. E amuzant, dar și trist, să citești ce scriu acolo. Cel puțin o dată pe lună mai vad ce produce industria chiriei. Acolo nu sunt trolli politici, sunt tineri care încă nu au plecat de aici.

Îmi amintesc un dialog (îmi cer scuze de la autori dacă nu este exact amintit):

– Cu cât o dai?
– 300euro..
– Eeeeee, noi și? trăim la Evropa?
– Măi… vezi fotografiile? totul e nou, reparație euro, lux, două magazine aproape…
– Oricum… e prea…
– (aici intervine o persoană care probabil tot caută chiriaș) nu lăsa din preț! lasă că găsești niște arabi… (asta în contextul că avem mulți studenți străini, mulți din ei din lumea Arabă, mulți din ei probabil stau mult mai bine material de cât noi)…

IMG_0656a.jpg

E o problemă socială, care devine tot mai adâncă și mai gravă. Dezamăgirea crește. Cine mai riscă își ia cu mare greu propriul apartament, după pleacă, cu greu îl amenajează pentru trai, iar mai tarziu, pozele din apartamentul mult dorit, ajung pe rețele de socializare. Să-l vinzi? Să pierzi? Oricum investiția a eșuat…

Asta e circuitul natural al apartamentelor pe piața imobiliară.

Și totuși e despre chirie. E clar, subiectul trebuie dezvoltat din diferite aspecte. E nevoie de o cercetare specifică, legată de context, cadru legal, statistici, așteptări, mecanisme, transformări și evoluții urbane.

Noi am făcut o altă alegere. O chirie decentă și onestă nu am putut găsi. Să procurăm apartament nu vrem. Să cumpărăm o casă bună, nu prea sunt șanse. Și așa cum noi suntem un pic certați cu realitatea, am găsit un teren bun pentru construcție.

Foto: ultima chirie.

Chișinău sau Criuleni 2017

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s