13227478_982232395229849_4425824109323331126_o

Monument pentru un cîine comunitar

din vagabond în comunitar…

este metamorfoza care prinde viață în spațiile unde mai umblă și își duc viața cîinii, mîțele, dar și oamenii străzii.

Surprinderea a fost mare, atunci când în 2006, făcând o călătorie în Germania (prima dată în EUROPA), și discutând cu un tip într-o engleză frîntă (engleza mea), am aflat că el nu înțelegea ce este un câine maidanez. Probabil în nemțește nu există asemenea noțiune, sau țara nu are asemenea problemă, sau eu nu am înțeles ceva. O altă mică descoperire a fost în Istanbul. Cel puțin în zona veche, cât ține orașul medieval care a fost umblat în lung și în lat și chiar și perimetral, nu am văzut nici un câine vagabond, doar pisici, șobolani…
Fiecare loc probabil e cu istoria sa, și de ce are sau nu are coabitanți patrupezi, e greu de spus. La noi e simplu. La noi problema e problemă. Probabil problema nici nu e problemă, ci tradiție. Cine știe de cînd pe meleagurile noastre stau de pază sau umblă în căutarea rostului acești bravi prieteni ai noștri.

Geneza, cât și rezolvarea problemei, cum și pentru multe alte problemuțe, toate stau în noi. Soluții, legi, voluntari, ONG-uri, hotărâri urgente – toate există. Însă, din câte se vede, toate aceste acțiuni tind să ocolească partea de educație. Prin neglijență, prostie și ignoranță, acești prieteni au ajuns în stradă și își caută de viață, devenind pe alocuri un pericol, iar noi reacționăm cu beton și multă polemică. Ce ar fi dacă de mici am fi educați să avem grijă, să fim responsabili, toleranți, să schimbăm modul de percepere a animalelor în sine, ca suflete similare nouă, astfel ca problema să se diminueze ușor, uman, durabil, ceea ce evident că necesită și timp.

Undeva, într-o lume mai bună, se solidifica ideea unei intervenții / transformări / evoluții / soluții pentru problema orașului nostru. E vorba de artistul vizual și sculptorul ceh Martin ZET, care după o vizită în Chișinău, a depistat și a făcut niște legături care după au ajuns să devină drumul spre un Monument pentru un cîine comunitar. Aici problema animalelor fără adăpost este tratată prin prisma și tipologia monumentelor de for public, spații publice abandonate, comunitate fixată pe ziua de azi, oamenii străzii, birocrație, societate antropocentrică.

Cu experiența, insistența și viziunea clară a conceptului simțit de Martin ZET, AO OBERLIHT, vine cu ideea edificării unui monument de for public, care ar cuprinde problematica fragilă și ascunsă. Sarcina propusă a constat în a folosi mesajul puternic pe care îl poartă un monument dedicat unei cauze, pentru a porni și menține dialogul deschis, pentru a ridica în sens direct cât și figurat, problema animalelor fără adăpost, pentru a planta sămînța grijii pentru ceva important într-un loc semi-abandonat, pentru a insufla schimbarea în comunitatea locală, pentru a inspira și educa cu sinceritate, participare și implicare.

Având în vedere bogata experiență în edificare și imaginea familiară locală a monumentelor cu compoziție tip piedestal plus bust, am spus că ar fi interesant să explorăm acestă formă și percepție. Exemple autohtone avem multe…

și mai sunt încă…

Situl ales este un spațiul verde amplasat între str. Colina Pușkin și str. Buna Vestire. Este un loc din marginea orașului vechi, azi inimă a Chișinăului, doar că un pic uitat și abandonat. Spațiul este centrul unui cartier locativ, dezvoltat pestriț, unde în mare parte sunt construcții noi (anii 50 și până în prezent), dar unde și unde mai găsești câte un edificiu din sec. 19. În apropiere se află Moara Roșie, casa Pușkin, Biserica Buna Vestire și alte căsuțe fără nume, dar care mențin atmosfera și ambientul Centrului Vechi. Comunitatea este destul de separată. Sunt oameni care au o viață complicată, dar și invers, un lux vizibil. E un amestec interesant, dar și greu de conectat. În acest spațiu verde sunt copii din ambele tabere, dar care reușesc să găsească jocuri comune, sunt maturi pierduți între băutură și politică, dar și tipi care își scot patrupezii de aur, pentru necesități banale.

Alt element important a fost să găsim portretul, imaginea. Chiar din primele schițe, Martin ZET a văzut un cățel urcat pe piedestal. Forma portretului a variat de la o abstracție, la o imagine realistă, de la cap la corp, după invers și iar înapoi. După multe discuții, ateliere de modelare în lut pentru copii (organizat de AO OBERLIHT) și dezbateri necontenite cu sculptori locali, activiști pentru drepturile animalelor, artiști, arhitecți și comunitatea locală, Martin ZET, a conceput modelul unui cățel ordinar, așa cum sunt marea parte a lor, portret inspirat de pe un reprezentant a haitei din Colina Pușkin: un cățel blocat într-un cub, dar despre asta un pic mai jos.

Schițe realizate de Martin ZET

Modele realizate de Martin ZET

Atelier de modelare în lut cu Martin ZET

De la început s-a mers pe ideea că ochii cățelului trebuie să privească în ochii celui ce stă în față. Toți știm de privirea devotată și absolut sinceră a unui câine, așa că piedestalul a căpătat un caracter obligatoriu pentru conceptul nostru. Postamentul a pornit de la o imagine interbelică, în cărămidă roșie, piatră de gresie, bronz. După au urmat niște transformări și migrații spre un raționalism, care până la urmă a mai fost nițel cioplit.
În faza finală (după a devenit intermediară) am obținut un corp greu de beton, îmbrăcat în coajă de oțel, divizat în două părți, cea de jos masivă, cu un fel de crăpătură, cea de sus mult mai mică, la fel din oțel, cu o mică inscripție pe care era și montat portretul, capul.

 

În acestă fază intermediară de dezvoltare a conceptului, am spus că ar fi bine să montăm și să prezentăm în situl ales un model în scară 1:1, pentru ca localnicii să vadă care sunt intențiile noastre, care e gândul ce a pornit mișcarea, care sunt ideile pentru întreg scuarul, dar și să lansăm o platformă de discuții despre tema animalelor fără adăpost din Chișinău.

În scuar am propus mici intervenții. Reabilitarea scărilor de acces, niște zone pentru șezut la vorbă, evident în umbră, dezvoltarea terenurilor de joacă, și o chestie mai nouă pentru Planeta Moldova, un țarc pentru căței, pentru ca nisipul de pe terenul de joacă să rămână pentru joacă.

După ce s-a realizat un studiu sociologic în zona sitului de către un grup de studenți, îndrumați de sociologul Vitalie SPRÎNCEANĂ, s-a văzut că comunitatea e orientată pozitiv, dar erau careva întrebări și rețineri, ceea ce ne-a motivat să realizăm totuși modelului 1:1 și să-l montăm acolo unde îl vedeam.

Execuția modelului 1:1

Montare și prezentare concept

Modelul s-a adeverit confortabil aranjat în spațiul verde. Nici dominant, nici agresiv, într-o dimensiune și mesaj chiar modest.

Cățelul… film de Martin ZET

Undeva între căutarea imaginii, locului și execuția machetei, am lucrat în direcția obținerii coordonărilor necesare. Din mai multe direcții am obținut niște reacții și opinii care un pic l-au tulburat/debusolat pe autorul conceptului. Marea întrebare rămânea capul de cățel, care era recepționat într-o lumină sinistră. Pentru mulți câinele rămâne în continuare lipsit de față, de caracter. Pentru mulți percepția câinelui rămâne de sus în jos, în toată făptura lui și departe similar nouă. În aceste codiții, fiind într-o probabilă decepție, Martin ZET, a continuat căutările, care până la urmă au generat viziunea finală a imaginii cățelului.

Model a devenit un câinele local, cu urechi un pic asimetrice, cu un caracter anume și cu o privire… cu o privire de cățel, doar că prins într-o carcasă cubică, care nu face decât să arate cum e interiorul.

Model realizat de Martin ZET la finalul vizitei la Chișinău

Ne gândeam la cațelul urcat pe piedestal. Nu mai e un portret, un cap, ci e un chip reliefat pe un cub. Cum a ajuns acest cățel acolo sus? Are corp, picioare care îl hrănesc, coadă pentru a comunica cu noi. E un cățel adaptat la frigurile reci de iarnă, nu prea frumușel de mutră, dar se descurcă. Mai e lovit de mașini, gonit de mături, alintat de copii. Ce va fi cu el?
Dacă tot are picioare, își găsește de mâncare, un culcuș. Dacă tot are dinți, se apără, luptă, sau pierde. Dacă e tot soi de lup, își face o familie. Și ce face cu noi, cu societatea din care ar vrea să facă parte? Cum se integrează? Ce va face ca să îl apreciem și să îl luăm în grijă? E vorba despre oameni sau despre prietenii noștri mai mici?

Postamentul apare în gândul nostru ca o scăriță, în trepte, pe care cățelul trebuie să le urce pentru a deveni membru al societății, pentru a ajunge în linia câmpului nostru vizual, care uneori e atât de limitat, pentru ca ajungând la ultima treaptă sa fie cuprins de acea carapace grea de plumb – cotizație obligatorie de apartenență la societatea noastră umană.

 

Postamentul propus rămâne a fi o piele de oțel umplută cu beton, divizat în trei părți, similare ca înălțime, ușor diferite ca secțiune, dar rotite la un pătrar de cerc. Cățelul cu corpul său prins în cubul de plumb devine o altă treaptă.

Colectiv de autori: Martin ZET (artist), Vladimir US (curator), Vitalie SPRÎNCEANĂ (sociolog), Laborator de arhitectură MIEZ (arh. Andrei Vatamaniuc și arh. Ina Borozan)
Schițe și modele de studiu: Martin ZET
Model 1:1: Martin ZET și Andrei VATAMANIUC
Model 1:10: Martin ZET (sculptură) și Laborator de arhitectură MIEZ (postament)
Grafică: Laborator de arhitectură MIEZ
Film: Monument pentru un cîine comunitar de Martin ZET
Foto copertă: Sergiu BEJENARI
Foto studiu monumente: Laborator de arhitectură MIEZ
Foto sit: Laborator de arhitectură MIEZ
Foto atelier de modelare: Sergiu BEJENARI
Foto execuție model 1:1: Laborator de arhitectură MIEZ
Foto prezentare concept: echipa MADEIN.MD
Foto model 1:10 (sculptură): Martin ZET și Vladimir US
Foto model 1:10: Laborator de arhitectură MIEZ

Pisica în cadru – Cuba Libre

Chișinău 2016

Anunțuri

Un gând despre &8222;Monument pentru un cîine comunitar&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s