IMG_0232a

Fără casă

Ce mai e asta?

Cine sunt eu fără casă?
Oamenii își pierd casele. Oamenii au în posesie mai multe case.
Ce se schimbă în bio-chimia noastră atunci când suntem pierduți în lipsa proprietății, bună de dormit și visat?
Ce s-ar schimba în oamenii străzii sau celor din chirii, dacă ar avea o casă?

Am ieșit într-o dimineață din apartamentul în care stau cu chirie, iar pe scară, nu pe palierul de odihnă, ci pe treptele scării, oblic, pe dinți, dormea un om fără nume, un om… fără. Era o dimineață rece și surdă de oameni. Intrarea în casa scării nu e blocată de uși metalice cu parole sau interfoane, ci e marcată de o ușă lipoasă de lemn, veșnic deschisă, vopsită în verde, cu două geamuri nu prea transparente de anunțuri și timp. Și așa cum uneori afară nu e primăvară, ci mai e și niște iarnă cu -17 grade plus viscol, iar interiorul casei de scară e cald (straniu – radiatoarele sunt calde pe toate nivelele), dimineața sau seara, poți întâlni pe cei fără case: pisici multicolore, o cățea neagră, și mai rar – oameni.

Și atunci m-am gândit: ce ar fi dacă toate ușile pe care le știi ne-blocate sau întredeschise, s-ar adeveri încuiate? Cine sunt cei fără cheie? Fără case? Fără loc? Fără timp?

Mai târziu mi-am dat seama: prin ușile subțiri și bronate se aude cum se face mancare, se aude o muzică bună, sau copii care joacă. Omul ce doarme pe scară, aude tot, evident dacă nu e prea indiferent de atâta alcool. Își va dori el o viață ca după ușă? Își va schimba el viața, pentru a trece prin chirie, pentru a ajunge în propria locuință?

Descoperim o stranie tipologie și relație triunghiulară între oameni. Proprietatea poate fi sau nu poate fi. Prezența proprietății cumva e descifrabilă: stabilitate, confort, ziua de mâine, responsabilități. Lipsa proprietății e diferită. Oamenii într-o lipsă temporară și o lipsă cronică de locuință, sunt oameni diferiți. Și așa cum multe lucruri se împart în trei (stânga, mijloc și dreapta), ar exista trei stări ale proprietății: a fi (CU), a fi un pic (CU UN PIC), și a nu fi (FĂRĂ) proprietar de locuință.

De aici pornește mica utopie, care probabil se întâmplă seară de seară în blocurile chișinăuiene, ce ar fi dacă noi, toți trei, cel FĂRĂ, cel CU UN PIC și cel CU, am locui pe o scară? Ce relație s-ar forma între noi? Ar trezi în noi dorința de schimbări, toleranță, înțelegere?
Din această întrebare se naște un nou aranjament al locuinței colective, 33% din apartamente ar fi private, 33% din apartamente ar fi pentru chirie (locuință socială), iar restul, celule locative, în care oamenii străzi ar putea locui un timp. A trăi aici, chiar și un timp redus, o lună sau două, și a petrece nopțile prin aziluri, sunt chestii diferite, cu rezultat diferit. De aici integrarea în societate nu ar mai fi o obligație ci o alegere.

Cum ar arăta aceasta celulă locativă? Care ar fi gradul de coeziune între cele trei elemente? Care ar fi dotarile? Care ar fi mecanismul prin care cineva beneficiază sau pierde dreptul de a sta aici?

Această celulă locativă ar semăna probabil cu una de hotel sau cămin studențesc. Este important să conțină o baie, kitcheenetă (chiuvetă, mașină de gătit electrică cu două ochiuri, frigider mic), un pat, un dulap, maşina de spălat, o masă, și evident cel putin o fereastră sănătoasă. Ai putea să dormi în liniște, să faci o baie, să prinzi la curaj pentru ați găsi un serviciu, o familie, un prieten.

Acest tip de locuire ar putea apărea atât într-o clădire nouă cât și în una existentă, doar poate un pic replanificată.

Scheme locuire/locuință colectivă

a

Un alt nivel de conectare, care ar cere un plus încredere și dece nu nebunie, ar fi nu doar „împărțirea” holului comun ci și a locului de luat masa, sufrageria, loc semipublic de altfel, într-o arie privată. Astfel de experiment ar necesita o construcție nouă, unde ar fi rezolvate toate detaliile.

A testa această utopie ar fi relativ ieftin prin utilizarea apartamentelor existente, cu o încapere locativă. Ele ar putea deveni astfel de celule locative. Pentru început, orientarea ar fi totuși spre blocuri cu cel mult cinci nivele.

Locuință tip seria 143-05C bloc T 1B-2B-2B-3B*

bb

Locuință tip seria 135-063C bloc T 1B-3B-4B*

dd

Locuință tip seria 102-011C bloc Tip III*

cc

Sunt elemente contradictorii aici. Cine ar vrea să dețină în așa bloc, o proprietate, un apartament? Care ar fi avantajul economic, în lumea asta atât de comercială și consumeristă? Cine ar risca cu reputația sa sau cu capitalul său politic (ONG, APL), pentru a implimenta un proiect de tipul ăsta?

Oamenii străzii există de când exită orașe, străzi, locuri printre case, printre oameni. Ințelegerea fenomenului și rezolvarea acestor istorii probabil tot ar veni din oportunitățile pe care le oferă orașul. Rezolvarea ar trebui să devină o direcție cu prioritate.

Hoinărim printre case, printre copaci, printre mașini, printre vise, printre frunze, sau stăm în case, în lumină, în grijă, în familie, în amintire.

*Extras din Иллюстрированый каталог типовых и повторно применяемых проектов жилых и общественых зданий для строительства в Молдавской ССР, editura Timpul, Chișinău 1978.

Autor: Laborator de arhitectură MIEZ (arh. Andrei Vatamaniuc și arh. Ina Borozan)
Autor proiecte tip: INCP URBANPROIECT (МОЛДГИПРОСТРОЙ)
Grafică: Laborator de arhitectură MIEZ
Foto: Laborator de arhitectură MIEZ

Chișinău 2016

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s