Masa din grădină

Poate să fie altfel…

Acest text a început sub semnul „poate să fie altfel”. Întotdeauna va exista şi un „altfel” pe lângă alegerea de a combina un element cu un altul, de a pune virgulă sau punct, de a deschide o uşă sau o poartă, de a merge pe un drum sau altul. Aici întrebarea e: unde te opreşti şi acţionezi? cum faci o alegere în infinitatea de posibilităţi şi combinaţii? cum alegi că anume acest cui trebuie să fie bătut în această masă? Către o masă se îndreaptă şi acest gând.

Această istorie este adunată din călătorii, călătorii care ne-au marcat şi care s-au adunat în timp suprapunându-se una peste alta, ca lentilele în proiector, transformând gândurile în substantă de proiecţie materializată în acţiuni. Călătorii ce nu sfârşesc şi curg una din alta.

Chișinău-București-Bunești-București-Chișinău (Ina şi Andrei, 2012)
– călătoria spre Buneşti, pe care în acest context o vedem un fir de început, şi acolo am găsit locuri şi oameni buni. Oameni care ne-au marcat, loc în care se tot vine şi se toarnă experienţă şi meşteşug, unde se trăieşte cu natura şi fara bani, unde singura preocupare este viaţa. Şi dacă multe din lucrurile care le ştim sau spre care suntem orientaţi sunt deja setate în noi, atunci e nevoie doar de un catalizator, un punct de start sau confirmare de unde să mergi tot înainte. Aşa între casa rotunda, rug, masă, livadă batrână de meri şi râu, stă casa de lemn. Şi nu s-a trecut pe alături.

Chișinău-Criuleni-Onițcani-Criuleni (Ina şi Andrei, 2013)
– călătoria spre câmpul cu maci, pe vârful unui deal, pe la mijloc de drum, pierdut aproape din memoria oamenilor şi a locului stă o cratimă în orizont, prezentă şi absentă simultan. Ochiul refuză parcă să citească această faşie neobisnuită ce taie din continuitatea orizontului, refuză întrebarea: ce este? ce se întâmplă acolo? Unul din multele locuri pe lângă care treceam şi pe care nu le cunoşteam, pe lângă care continuăm să trecem şi continuăm să nu le cunoaştem şi încă şi mai puţin să le înţelegem. Şi în drumul spre câmpul cu maci descoperi că acea ruptură spre cer din linia orizontului, este o incintă circulară, regulată, pe cel mai înalt punct din regiune, de unde vezi în toate cele patru părti câmpurile, satele, Nistrul, cât poate să citescă ochiul până acestea devin fum albastru în zare. Şi toată adunătura aceasta de elemente te duce cu gândul la lumea veche a dacilor liberi, la cetăţile şi sanctuarele lor, la discul solar, la echinocțiu si solstițiu. Realitatea vine repede, incinta circulară nu e decât un punct pe hartă cu un nume lipsă: Staţia experimentală pentru studierea influenţei radiaţiei asupra plantelor „гамма поле” (câmpul-gamma).

București-Chișinău-Soroca-Chișinău-Criuleni-Chișinău-Glodeni-Chișinău-București (Valentin şi nea Vasile, 2014)
București-Chișinău-Criuleni-Onițcani-Criuleni-Chișinău-București (Valentin, 2014)
– călătoria spre Chişinău şi aici nu am călătorit noi, ci au venit oameni spre noi, în căutare şi dorinţa de a descoperi şi lega un mal de altul. Şi aşa se naşte ideea. Subiect care a rămas depozitat pe unul din rafturile arhivelor de stat din motive care acum mai puţin contează. Contează că nu s-a facut şi a ramas în memorie şters, incert şi nedeterminat. A fost o călătorie care cercetează altă „mare călătorie” a neamului ăsta spre Gulag, Siberia sau alte tărâmuri necuprinse şi pline de friguri.

Criuleni-Chișinău-București-Chișinău-Criuleni (Ina şi Andrei, 2014)
– călătoria spre Bucureşti ne-a legat de alţi oameni, foarte deschişi şi frumoşi, ce au anumite călătorii proprii intersectate cu ale noastre, în locuri sau timpuri trecute. Gaseşti oameni împletiţi în aceleaşi dureri şi bucurii. Vorbeşti într-o limbă despre aceleaşi lucruri. Încerci greutatea unei pietre de moară şi lumina uşoară a unei case cu garaje. Pui la cale plantarea unei grădini.

Criuleni-Onițcani-Criuleni (Ina, Andrei, Maxim, Irina şi Nicoli, 2015)
– călătoria spre „câmpul-gamma”, moment de închidere a primului cerc/capitol în această istorie. Am sădit o livadă de nuci şi am pus o masă, elemente ce rămân a fi unicele mărturii materiale ale acestui demers. Două motive se cer a fi desfăşurate: cel al nucului – pom şi umbră pentru om, şi masa – punct, nod de concentrare şi atracţie a forţelor ce compun omul. Luate dintr-o grădină şi mutate în alta, visează să trezească o continuitate pierdută, un vis de altădată, o viaţa întoarsă pe dos…

Extras din jurnalul de calatorie

La câțiva kilometri de Criuleni, la câțiva kilometri de Chişinău, la câțiva kilometri de Onițcani, se află un loc-edificiu, o instalație în peisaj. Este un sit controversat, apărut din curiozitate, din mașina războiului rece, din moștenirea războiului al II mondial, din catastrofa sociala-umană provocată de foamete, deportări, naționalizări, propagandă, minciună. Poate e prea…, dar relația există între Câmpul-gamma, că așa se numește acest loc, și întreaga încărcătură istorică a regiunii și poporului dat.

Construit prin anii 70, sec. 20, Câmpul-gamma, o construcție inelară de pământ, formată de un val de pământ de 5-6m înălţime, înconjurat la exterior de un şanţ la fel de adânc, a fost folosit de savanţii sovietici pentru a răspunde curiozităţii. Ce ar fi dacă…? Ce ar însemna agricultura dacă ar avea loc aici, la Oniţcani, un război nuclear? Ce efect ar avea radiaţia asupra plantelor? Cum ar influenţa productivitatea (de ce nu calitatea)?

Şi când te gândeşti, că aici în vale, lângă Nistru, la Oniţcani, în satul ăsta de răzeşi, atât de bogat istoric, cu izvoare unicale, cu străduţe întortocheate, cu fântâni la răscruci, cu salcâmi înfloriţi, sunt case, cu prispe, cu ferestre… prin care nu mai priveşte nimeni. Gospodarii sunt duşi in Gulag. Viata înlocuită cu iarnă. Pământul schimbat pe gheaţă. Satul înlocuit cu o tabără. Casa cu prispă în soare înlocuită cu o baracă. Hrană crescută cu mainele înlocuită de tractoare, cesiu radioactiv, nitraţi, dust, motorină vărsată pe câmpuri, hidrocentrale, Gagarin, Karl şi Marx. Nu am fost pur si simplu dusi, am fost taiati din radacina. … şi totuşi oamenii au revenit din siberii. Au facut case, biserici, copii, grădini (cu tractoare şi nitrati deja), şcoli, vin, pâine, nunţi, cumetrii, pe alocuri chiar am început să reuşim în agricultura.

În 2014, Valentin Ionescu, un tânăr arhitect din Bucureşti, alege acest loc pentru lucrarea sa de diplomă, şi îl numeşte „Depozite ale Memoriei”, şi propune a instala un depozit pentru memoriile oamenilor deportaţi sau deţinuţi politic, un loc de reculegere, un „mormânt gol”, iar la suprafaţă, căci primele erau amplasate într-un strat subteran, să apară o grădină, cu pomi, arbuşti, flori de câmp, o poartă, o fântână şi o masă. Vali a fost cel care a descoperit şi a crescut acestă legătură sensibilă. Locul, timpul, forma, contextul, oamenii, memoriile, clima, rămăşiţele, satul, Nistrul, au devenit generatori şi legături extrem de clare pentru proiectul lui, pentru proiectul nostru. mai multe vezi aici

Pornind de la acestă cercetare-proiect, de la acele motive şi arhetipuri spaţiale (satul, grădina, incinta, turnul, fântâna, masa, mormântul) regăsite în ea, şi dat fiind faptul că ne-a prins atât de mult implicarea în acest proiect, am încercat să vedem cum putem implimenta anumite elemente, cum aceste axiome ale vieţii satului, precum masa, grădina, fântâna, casa, pot prinde viaţă acolo unde erau strict verificate şi iradiate. Această „grădină sovietică” evident aparţine locului, oamenilor, timpului, însă nu şi satului care e atât de aproape. Grădina nu e grădină fără arbori, pomi fructiferi, o masă, fântână, oameni, casă cu prispă… da, şi obligatoriu salcâmi înfloriţi.

„Eu propun sa facem o masa, ..una, o singura masa…” Alex Căpățînă

Ce ar fi dacă am face o mică grădină şi am pune o masă pentru a reuni oamenii în jurul ei?
Grădina şi masa sunt nişte motive universale. Noi ne hrănim din grădină, la masă. E ceva atât de omenesc şi marchează civilizaţia prin o mulţime de elemente înrudite şi inspirate. Covoarele moldoveneşti, Grădina raiului, salate din grădina ursului, grădinile romantice ale lui Eminescu. Din religie în artă populară, din literatură în amenajare de landscape, din necesitate în plăcere. Masa, cum şi casa, fântâna, la fel este un element sacru pentru grădină, pentru om. La masă sărbatorim naşterea, căsătoria, viaţa de după moarte. La masă cineva stă în capul ei. La masă se decid alegeri importante. La masă se tace. Omul este împletit în aceste arhetipuri.

Pentru ca „grădina” să devină grădină ea trebuie plantată cu arbori, pomi, legume, flori, toate aduse în dar de o altă grădină. Din grădină în grădină, spre a conecta elementul fără rădăcină la rădăcină. Astfel cei 6 puieţi de nuc, şi o mâină de alune, toate crescute la noi în grădină, primite în dar de la altă grădină, vor deveni conexiunea cu locul, cu satul, cu timpul, cu acea rădăcină de care tot zicem că suntem rupţi. Iar masa vine să devină un punct în umbra unui nuc. E locul unde vom aşeza o persoană mult aşteptată, ca să mai vorbim şi să ne amintim de oameni, timpuri, locuri. Nu mai contează forma, materialul, şi nici ceea ce este pe masa. Nu mai ţinem minte detaliile. Ne amintim oamenii şi memorile răscolite.

Am dorit ca masa sa fie mică, pentru doi oameni. Să fie de lemn. Joasă. Poate nici nu masă. Poate doar e loc pentru reunire. Poate un motiv pentru doi oameni să stea faţă în faţă. Poate doar un profil, o metaforă a obiectului, amintirea atingerii şi ritualului. Poate doar un element de protecţie a doi (unu) pomi de nuc.

Am luat nişte bare de lemn din podul casei. Am tăiat din ele nişte picioare. Le-am conectat cu patru bare. Am facut un „blat” din aceleaşi bare, închegat cu nişte scoabe de fier rece, aduse din Estul îndepărtat. Am vopsito. Si am pornit.

Era luni. Adoua zi de Paşte. Puieţii de nuc. Alune. Pască sfinţită făcută după reţeta lui Radu. Apă. Un coş cu cioburi de oale sparte găsite în locul unde cândva a fost satul Holercani, inundat după construcţia lacului de acumulare Dubăsari. Unelte.

Valul de pământ stă ca o linie pe vârful dealului. Nu îl percepi până nu eşti chiar lângă el. Intrăm prin poarta principală (unica), o poartă lipsă, orientată spre Sud-Est. Doi pereți trapezoidali de beton, ca nişte tauri persani, marchează acestă intrare, şi menţin întreruperea valului. Pe unul din ei un semn făcut de curioşi: atenţie radiaţie! În interior o incintă liniştită lipsită de elemente verticale, doar câteva rămăşiţe de pomi, viţă de vie, o amintire de trotuar ce duce spre centru, străjuit de trandafiri sălbatici, iar în centru un disc de beton cu o gaură la mijloc plină cu apă tulbure ce face imposibilă înţelegerea adâncimii. Sunetele sunt de o altă frecvenţa. E linişte. Într-un moment dat, pe stânga, două păsari îşi iau zborul din iarbă. Am hotărât să punem masa chiar în acel loc.

Am montat masa. La picioare am aranjat cioburile de lut. În interiorul mesei am plantat doi puieţi de nuc. Ceilalţi în jur. Alunele am plantat haotic pe partea de Sud-vest.

Am mâncat pasca sfinţită stând jos faţă în faţă. Am admirat apusul prin ploaie şi am plecat tăcuţi acasă. Si totuşi…

Masa nu e masă. Grădina nu e grădină. Locul nu e satul vechi moldovenesc. Şi noi nu mai suntem noi, am trăit o reîntoarcere.
Sfârsit.

Ce reușim timp de o viață să facem? Câți copii vom crește? Câți pomi vom planta? Câte gânduri bune vom transforma în realizări? Câtă apă vom bea? Cât timp vom petrece în umbra salcâmilor? Prin câte ferestre vom privi? Răspunsul nu contează și nici nu ar trebui probabil căutat, căci ar fi o ratare de timp preţios. Acest tip de întrebări descriu trăirile noastre, viețile noastre, prietenii noștri, pierderile noastre. Oare trebuie să căutăm ceea ce am pierdut? Sau… să sperăm că într-un viitor, un arheolog prea curios și prea pedant va găsi mica noastră comoară și va vorbi despre ea, dându-ne viață.

Autori: Laborator de arhitectură MIEZ (arh. Andrei Vatamaniuc și arh. Ina Borozan)

Echipa: arh. Maxim Calujac, Irina Dubinschi, Nicoleta Vatamaniuc, Andrei Vatamaniuc și Ina Borozan
Grafică: Laborator de arhitectură MIEZ
Foto: Ina Borozan, Nicoleta Vatamaniuc, Maxim Calujac şi Andrei Vatamaniuc

Oniţcani 2015

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s